IUBÍRE iubiri s. f. 1. Faptul de a iubi; sentiment de natura erotica pentru o persoana de sex opus; dragoste (2) amor. In sarbatorile acelea ale primaverii se dezvalui o data cu florile livezilor shi inceputul iubirii lor. SADOVEANU O. IV 59. Sint un vinovat nevrednic de iubirea ei. NEGRUZZI S. I 47. Mindranalta shi subtzire E facuta spre iubire. JARNÍKBIRSEANU D. 76. ◊ (Poetic) Iubirea mea nebuna Deabia trezitan zori Aduna Manunchiuri mari de flori. TOPIRCEANU S. A. 50. Eshti iubirea mea dentii SHi visul meu din urma. EMINESCU O. I 179. 2. Sentiment puternic de simpatie shi de afectziune pentru cineva; dragoste (1). Era ceva din duioshia shi delicatetza unei mame in iubirea care o avea Priboianu pentru Dan. VLAHUTZA O. A. III 29. Ii multzumi shi scotzind din sin... un manunchi de flori bine mirositoare il dete k semn de iubire fiasca. ISPIRESCU L. 39. Navem oshti dara iubirea de moshie e un zid Care nu se infioreaza dea ta spaima Baiazid! EMINESCU O. I 147.