IUBÍ iubesc vb. IV. Tranz. 1. A simtzi dragoste pentru o persoana de sex opus a fi indragostit de cineva; a avea relatzii de dragoste cu cineva. Oh tu shtii de buna seama K din suflet il iubesc SHi tu shtii k patimesc Pentru Sandru draga mama. COSHBUC P. II 211. Te iubeam cu ochi pagini. EMINESCU O. I 192. Mult ah! mult in viatza eu team iubit pe tine. ALECSANDRI P. A. 63. ◊ Absol. Pineram de nu iubeam Unde ma culcam dormeam; Dar acum de cind iubesc Nu pot sa ma odihnesc. JARNÍKBIRSEANU D. 12. ◊ Refl. reciproc. Sau dat a se iubi inca mai cu duioshie. SBIERA P. 239. Hai mindro sa ne iubim Camindoi ne potrivim SHi la ochi shi la sprincene K doi porumbashi la pene. JARNÍKBIRSEANU D. 49. 2. A nutri un sentiment puternic de afectziune (uneori shi de admiratzie) pentru cineva; a tzine foarte mult la cineva sau la ceva a indragi. Ashi iubi patria. ▭ Nu tziai iubit poporul maiestate! Sau nu lai intzeles shi e tot una. VLAHUTZA O. A. 38. In tine iubesc lumea prezent shi viitor. ALECSANDRI T. II 106. Obshtea nea trimis... satzi spunem k norodul nu te vrea nici te iubeshte. NEGRUZZI S. I 139. 3. (Invechit; urmat de un verb la conjunctiv sau la infinitiv) Ai placea sa... Judecatori ce nu iubesc a li cinta cucul din fatza. CREANGA A. 150. De vreme ce Alecu iubeshte mult a zugravi de aceea babaca teash ruga k sai tocmeshti un dascal de zugravit. KOGALNICEANU S. 86. In copilarie iubeam sa ma opresc Pe murii manastirii. ALEXANDRESCU M. 10.