ITZÍ itzesc vb. IV. Refl. 1. A aparea pentru un moment a se ivi a se arata putzin. In lungul drumului departe se mai itzeau luminile unui sat; casele se ridicau singuratice taind zarea fara de sfirshit. SADOVEANU O. I 134. Printre brazii de sus se itzesc pete albe. C. PETRESCU I. II 203. Pe ceriul albastru se itzea icicolea cite un nourash. CONTEMPORANUL V_I 104. 2. A arunca o privire repede shi curioasa a se uita a privi din fuga sau pe furish. La casele dimprejur mai multe perechi de ochi se itzeau dupa perdele. BART E. 340. In zadar se itzi printre gard la casa Irinei na zarit pe nimeni. BUJOR S. 130. Se itzeshte el pe colo se itzeshte pe dincolo dar pace buna! iezii nus nicairi! CREANGA P. 24. Variante: itzií itzaí (GALAN Z. R. 32) vb. IV.