ispravnici [At: NEGRUZZI S. I 239 / Pzi: ~icesc / E: ispravnic] (Inv) 1 vi A indruma un grup de oameni. 2 vt A conduce o institutzie o organizatzie avand intreaga raspundere in domeniul respectiv Si: a conduce a guverna. 3 vt A administra o moshie sau o subdiviziune teritoriala a unui stat. 4 vt A imputernici pe cineva sa faca ceva. 5 vt A indeplini o misiune. 6 vt A termina o lucrare o actziune. 78 vtr A (se) face prefect.