ISPRAVÍT s. n. Faptul de a (se) ispravi; sfirshit. Vreau sa shtiu sa shtiu sfirshitul!... Spunetzi cum e ispravitul? COSHBUC P. I 181. Inceperea a fieshcaruia lucru este injumatatzirea ispravitului. GOLESCU I. 93. ◊ Loc. adj. Pe ispravite = aproape de sfirshit pe sfirshite. Tutunul i era pe ispravite. REBREANU I. 36. Forma gramaticala: (in loc. adj.) ispravite.