ISPRÁVA ispravi s. f. 1. Fapta treaba actziune dusa (cu bine) pana la capat indeplinita cu succes; p. ext. aventura. ◊ Loc. adj. De isprava = (despre oameni) cumsecade vrednic; (despre actziuni) bun remarcabil. De nici o (sau nici de o) isprava = care nu e bun de nimic care nu inspira incredere. ♦ (Ir.) Pozna nazdravanie. 2. Rezultat bun obtzinut in urma unor eforturi; succes reushita izbanda. ◊ Expr. Fara nici o (sau vreo) isprava = fara nici un rezultat; zadarnic. Din sl. isprava bg. izprava.