ISNÁF (1) isnafuri s. n. (2) isnafi s. m. (Invechit) Corporatzie breasla. Populatziunea orashelor se compunea de meseriashi shi negutzatori impartzitzi in isnafuri sau corporatzii. GHICA S. A. 36. Ciocoiul... porunci sa adune pe totzi boierii din amindoua judetzele toate isnafurile shi pe opincari. FILIMON C. 293. ♦ Grup de meseriashi avind aceeashi profesie. K in balada meshterului Manole un isnaf de meshteri mari bateau tzarushi intindeau sforile. ANGHELIOSIF C. L. 53. 2. Membru al unei corporatzii; breslash. Cum a descalecat a dat calul in primirea argatzilor shi a intrat in circiuma unde mai erau shi altzi isnafi. CARAGIALE O. III 43. Jucau soitarii pentru petrecerea isnafilor. id. ib. 49. Varianta: iznáf (C. PETRESCU A. R. 10) s. n.