ISCUSÍT A iscusitzi te adj. 1. (Despre oameni shi manifestarile lor) Indeminatic dibaci abil ingenios priceput; invatzat. Intre toate sistemele de prins raci... meshteshugul lui mosh Hau mi se pare cel mai iscusit shi mai vrednic de luat in sama. SADOVEANU N. F. 89. SHi doamne peste ce profesor intzelept shi iscusit a dat. CREANGA A. 18. Cerea cezarului Domitzian sai trimita meshteri iscusitzi in orice maiestrii pentru tzara lui. NEGRUZZI S. I 200. ◊ Fig. Mult iscusita vremii slova Nu spune clipa milostiva Ce neanfratzit pe veci necazul SHi veselia deopotriva. GOGA P. 15. ◊ (Adverbial). Ceea ce incurca lucrurile e k nai procedat prea iscusit. VORNIC P. 174. ♦ (Substantivat rar) Intzelept. Din ce parte saduca vrun iscusit? K sal poatanvatza carte cu vrun metod osebit. PANN P. V. II 6. 2. (Invechit despre obiecte) Facut cu pricepere executat cu maiestrie cu arta. Dupa ce mioi stringe asha bani farde sama de multzi moi duce la tirg mioi alege de pin dughene rochiile... cele mai iscusite shi mai frumoase shi moi imbraca cu ele. SBIERA P. 250. Ceaiul varsat prin pahare lua o vapsea purpurie... Totzi sorbeau asta iscusita bautura care face nu mai putzina cinste aflatorului ei decit aflatorului tipografiei. NEGRUZZI S. I 74.