ISCODÍ iscodesc vb. IV. Tranz. 1. A cerceta (cu deamanuntul) a cauta sa cunoshti sa afli ceva care e tainuit; a spiona. Va iscodi ce se petrece in atelierele de la gara. VORNIC P. 193. Ramasesem tacut pe o buturuga privind cetele de plutashi care se departau zgomotoshi iscodind padurea. DUNAREANU N. 30. Trebuie sa fie un trimis de undeva numai pentru a iscodi casele oamenilor. CREANGA P. 233. ♦ A pindi. Doi jandarmi bine lipitzi de trunchiurile plopilor i iscodeau calea. POPA V. 174. ♦ A observa (pe cineva) a privi cercetator. Ma iscodeshti cu ochii reci shi rai. CAZIMIR L. U. 95. 2. A pune (cuiva) intrebari (in scop informativ) al descoase. Inainte de a fi prins argatzii de veste boierul a shi inceput a iscodi slugarimea sa afle ce facuse Manlache de cu seara pina dimineatza. POPA V. 60. Hotari... cu mintea lui k sa iscodeasca shi pe mari shi pe mici. ISPIRESCU L. 375. ♦ Intranz. A se informa a intreba. Fratele Alexa shi cu mine om intra chiar in sara asta in sat la Davideni shom iscodi printre oameni. SADOVEANU P. 26. Mai iscodeshte ea pe ici pe colea sa vada na putea afla ceva despre copil dar copilul parca intrase in pamint. CREANGA P. 174. 3. A imagina a scorni. Toata dimineatza iscodea cele mai fantastice pretexte pentru a face in asfintzit un drum pina la SHercaia. C. PETRESCU S. 118. Puteam numiri defaimatoare In gindul meu satzi iscodesc SHi te uram cunvershunare Te blestemam caci te iubesc. EMINESCU O. I 212. Acei inrautatzitzi au iscodit deosebite piri mincinoase. NEGRUZZI S. I 232. ♦ A inventa a nascoci. Mare iznoavai shi trinu (= trenul). Bun cap o mai avut cine lo mai iscodit. MIRONESCU S. A. 133.