ISCODÍ iscodesc vb. IV. Tranz. 1. A cerceta ceva sau pe cineva cu deamanuntul (shi in ascuns) pentru a afla un secret adevarul etc.; a spiona. ◊ Refl. recipr. Se iscodeau cu privirea. 2. A pune cuiva intrebari insistente pentru a se informa pentru a afla un secret etc. 3. A nascoci a inventa un lucru; a scorni a plasmui. Din sl. ischoditi.