IRONIZÁ ironizez vb. I. Tranz. A spune ironii pe socoteala cuiva a avea o atitudine ironica fatza de cineva sau ceva; a lua peste picior a zeflemisi. Cu ascutzime ironiza M. Gorki pe acei tineri scriitori care considerau schitza k un gen mai greu decit romanul. V. ROM. iulie 1953 271. Cind un om ishi ironizeaza o durere veche crede k a devenit tare. C. PETRESCU C. V. 153.