IRITÁ irít vb. I. 1. Refl. A se supara a se minia. Lasal... nu te mai irita. SLAVICI O. I 389. Sa iritat asha de grozav din cearta incit ia venit un fel denecaciune. CARAGIALE P. 22. ◊ Tranz. Zgomotul il irita peste masura. 2. Tranz. A stingheri functziunea unui organ a produce o ushoara congestie sau inflamatzie. Din cind in cind ridica ochii roshii Umflatzi shi iritatzi de fum. CAMIL PETRESCU V. 100.