IRÍDIU s. n. Element chimic metal greu albargintiu foarte dur putzin ductil cu temperatura de topire foarte inalta intrebuintzat la confectzionarea unor instrumente fizice shi chirurgicale a varfurilor de penitza pentru stilouri sau sub forma aliajelor cu platina pentru cupluri termoelectrice. [Var.: irídium s. n.] Din fr. iridium.