INZESTRÁ inzestrez vb. I. Tranz. 1. A da zestre unei fete (cind se marita); a dota. Nu mei da mie fata asta omule? K eu tzioi inzestrao sha fi bine de ea. VLAHUTZA O. A. 498. ♦ A acorda un bun material o sursa de venituri etc. Ridicase el... minastirea Crinului cu hramul Troitzei shi o inzestrase cu multe podoabe shi avere mare. CARAGIALE O. III 87. 2. A prevedea (o intreprindere o institutzie o locuintza) cu cele necesare a procura obiecte necesare. Bucurinduse de sprijinul fratzesc al tzarii care construieshte comunismul tzarile de democratzie populara ishi inzestreaza industria lor cu tehnica cea mai inaintata. SCINTEIA 1953 nr. 2576. Ishi vor mari locuintza inzestrindo cit mai bine. SADOVEANU E. 27. ◊ (Glumetz) Dna Timotin a tzinut sa ma inzestreze cu tot ce trebuie shi nu trebuie unei calatorii. IBRAILEANU A. 137. 3. Fig. A dota (pe cineva) cu calitatzi morale fizice etc. Natural inzestrase cu un talent de orator de o putere irezistibila. CARAGIALE O. II 140.