INVOIÁLA invoieli s. f. 1. Intzelegere invoire conventzie aranjament pact. Aceasta invoiala a oamenilor a se opri de la unele fapte fireshti shi pe altele a le face k sa poata trai impreuna se numeshte contract social. BALCESCU O. I 355. SHtii invoiala care o ai cu stapinul nostru. SHEZ. IX 68. ◊ Loc. adv. Prin buna invoiala = prin buna intzelegere. ◊ Expr. A face (sau a cadea a sta la) invoiala = a se invoi a se intzelege a fi de acord. Am fost silit sa stau la invoiala cu ea shi sai dau k bir tot al zecelea din copiii supushilor mei. EMINESCU N. 7. Sa facem intre noi o invoiala. ODOBESCU S. III 45. 2. Tirg tocmeala; p. ext. angajare contract. Astazi se hotarashte simbria shi se reinnoieshte invoiala cu stapinul. EMINESCU N. 141. ◊ (In orinduirea burghezomoshiereasca) Invoiala (agricola) = contract agricol cu caracter de exploatare intre moshier sau arendash shi tzaranii muncitori. Nau cu cine face invoielile k arendashii de páici sint mortzi. DUMITRIU N. 122. Miron Iuga lasase balta la Amara pregatirea invoielilor pentru munca paminturilor. REBREANU R. I 255. Invoielile agricole deshi sint obligatziuni de natura civila sint executate la nevoie de catre autoritatzi manu militari (= cu ajutorul armatei) k shi ashanumita in dreptul penal «munca silnica». CARAGIALE O. III 181. 3. (Rar) Permisie voie ingaduire.