INVOCATZIE (< fr. invocation < lat. invocatio chemare) Procedeu poetic folosit in epocile clasice shi cele influentzate de clasicism shi care consta in chemarea in ajutor de catre poet a muzei sau a unei fortze superioare spre a putea duce la bun sfirshit opera sa. Invocatzia constituie elementul introductiv al operei iar obiectul ei difera de la scriitor la scriitor. Astfel Homer in Iliada shi Odiseea Vergilius in Eneida invoca muza poeziei. Ovidiu in Metamorfozele sale se adreseaza tuturor zeitatzilor Olimpului. Ion BudaiDeleanu in TZiganiada sub influentza marilor epopei din literatura universala ishi incepe shi el opera cu aceasta invocatzie catre muza lui Homer: Muza! ce lui Omir odinioara Cintashi Vatrahomiomahia Cinta shi mie fii bunishoara Toate cite facu tzigania Cind Vladvoda i dete slobozie Arme shiolaturi de moshie... iar I.H. Radulescu in Michaiada imitind inceputul Eneidei spune in limbai influentzata de ideile shcolii latiniste: Cintu armele romane shi Capitanul mare Que’nvinsera paginii shi liberara Tarra... Cind invocatzia este folosita de orator sau de poet in interpelarea unui personaj absent sau imaginar ea capata denumirea de invocatzie retorica.