INVIRTEJÍ invirtejesc vb. IV. Refl. 1. A se mishca in virtej a se invirti repede in cerc a se involbura. Departe pe muntzi tuna; o furtuna neagra se invirtejea la inaltzimile Ceahlaului. CAMILAR TEM. 198. Pe fereastra vagonului priveam cum fulgii sporesc cum se invirtejesc cum cad apoi lin cum tzes pinza alba pe cimpii pina la padurile negre de sub picla zarii. SADOVEANU O. III 329. Albii fluturi ai lui decembrie shi ianuarie se invirtejau turbatzi. MACEDONSKI O. III 32. Un nour de corbi filfiia pe deasupra croncaind vulturi mari se invirtejea in vazduh. RUSSO S. 139. ♦ Tranz. A rascoli a involbura. Zapada curgea... iar crivatzul o spulbera onvirtejea neo aruncan ochi. SANDUALDEA U. P. 59. 2. (Invechit) A se intoarce in graba in goana. Numaidecit se invirteji indata cu toate oshtile. BALCESCU O. II 48. Noi inapoi nenvirtejim Tinarului imparat sai vestim. TEODORESCU P. P. 164. ◊ Fig. Nu ramasese alta nadejde decit o tacuta supunere; cei mai multzi dintre boieri se invirtejira paceasta intzeleapta cale. ODOBESCU S. A. 125. Varianta: virtejí (DELAVRANCEA S. 52 RUSSO S. 104) vb. IV.