INVÍNGE invíng vb. III. 1. Tranz. A infringe (in razboi) a cishtiga o batalie un razboi etc.; a birui a dobori. Herodot ne arata cu cita greutate ia invins Darius pe getzi. IST. R.P.R. 34. Oamenii aceshtia sovietici... au fost mai puternici decit cele mai puternice arme ale mortzii care leau invins. STANCU U.R.S.S. 129. Sa te invatz eu ce sa facem k sa invingi tu pe mama. EMINESCU N. 10. ◊ Refl. reciproc. Se luara de se luptara pina ce se obosira dar nici unul pe altul nu sau putut invinge. RETEGANUL P. I 73. ♦ (Complementul este un abstract) A nimici a distruge a inlatura din cale. Aliantza dintre clasa muncitoare shi tzaranimea muncitoare constituie acea fortza capabila sa invinga impotrivirea fortzelor sociale aflate pe cale de disparitzie care se opun aplicarii in interesul societatzii a legilor economice. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 326 3/5. Lupta sashi invinga slabiciunea. BART E. 253. ♦ Intranz. A triumfa a obtzine victoria. Lenin a aratat k va invinge shishi va mentzine puterea numai acela care crede in popor. SCINTEIA 1953 nr. 2727. 2. Intranz. A o scoate la capat a razbi. Nu pot mamanvinge cun om cun blastamat de fecior tinar. RETEGANUL P. III 37. 3. Tranz. unipers. (Rar) Al copleshi pe cineva dorintza de a... a se simtzi indemnat sa... Am fost rea shi nash fi vrut Sa te las k alta fata Sa ma stringi tu sarutata? Dar mai intrebat vrodata? Manvingea sa te sarut Eu pe tine! Pentrecut. COSHBUC P. I 51. Forme gramaticale: perf. s. invinsei part. invins.