invínge (invíng invíns) vb. 1. A infringe a birui. 2. A domina a stapini a supune. 3. A trece peste a depashi. Var. (in)vince (in)vence (in)vinci toate inv. Mr. azvingu asvimshu azvingere; megl. (an)ving (an)vinsh. Lat. vĭncĕre (Pushcariu 901; Tiktin; REW 9338; DAR); cf. it. vincere prov. cat. sp. port. vencer fr. vaincre. Schimbarea c › g se datoreaza analogiei cu vb. aceleiashi conjug. (stinge linge incinge) al caror part. coincid cu cele de la invince (invins k stins lins incins). Der. invins (var. invincut) adj. (biruit; eshuat); neinvins adj. (invincibil); invingator adj. (care invinge); invincatura s. f. (inv. victorie); (in)vinceala s. f. (inv. victorie). Cf. previnge.