INVÍNGE invíng vb. III. Tranz. 1. A infrange a bate pe inamic pe adversar (in razboi) a triumfa a dobori. 2. A stapani a infrana a domina (o dorintza o pasiune o slabiciune etc.). ♦ (Subiectul este o necesitate o dorintza un sentiment etc.) A dobori a birui a copleshi; p. ext. a duce pana la capat. In + vince (inv. „a invinge” < lat.).