INVINETZÍ invinetzesc vb. IV. 1. Refl. A deveni a se face vinat la fatza sau la corp k efect al circulatziei anormale a singelui (provocata de frig de lovituri de minie de boala). Mam invinetzit shi era gata sal lovesc. CAMIL PETRESCU U. N. 116. Copilul... incepu sa zbiere la sinul femeii... invinetzinduse instantaneu. C. PETRESCU C. V. 31. De multe ori gainele mor cu droaea; numai ce vezi k li se invinetzesc barbiele shi creasta. SHEZ. III 203. ◊ Intranz. Lea spus k acuma e prea tirziu k femeia a inceput sa invinetzeasca. REBREANU I. 56. ♦ Tranz. A acoperi (pe cineva) cu vinatai batindul. Baba lua pe fata la trei parale shio batu shio batu pina toata o invinetzi. RETEGANUL P. I 52. 2. Tranz. Fig. A umple de ura de minie; a invenina. Nicolaie Dragosh alaturi stringind o furca de fier in mina mormai cu o ura carei invinetzea vorbele. REBREANU R. II 248.