INVESTITÚRA s. f. 1. (in evul mediu) act solemn prin care cineva era investit cu o demnitate cu un drept etc. ◊ act prin care seniorul acorda vasalului sau un beneficiu o feuda. 2. act de numire shi de confirmare in functzie a unui prelat. 2. act prin care un partid politic desemneaza un candidat pentru o functzie electiva. 4. vot de ~ = act prin care o adunare (parlament) da unui om de stat misiunea de a constitui guvernul. (< fr. investiture)