INVESTITÚRA s.f. 1. Act solemn prin care in evul mediu cineva era investit cu o demnitate cu un drept etc. ♦ Actul prin care seniorul acorda vasalului sau un beneficiu o feuda. ♦ Act de numire shi de confirmare in functzii ecleziastice a unui prelat. 2. Act prin care un partid politic desemneaza un candidat pentru o functzie electiva. [Var. investitura s.f. / cf. it. investitura fr. investiture].