INVESHNICÍ inveshnicesc vb. IV. Tranz. (Invechit shi arhaizant; shi in forma invecinici) A face k ceva sa dureze nelimitat sa fie veshnic. Da il revad inveshnicit prin spatzii Pe boltzi de lumi aducator aminte. TOMA C. V. 278. A careia figura avea acea blindetza ce se vede invecinicita de penelul lui Rafael. NEGRUZZI S. I 37. Spre ashi invecinici pomenirea trimise... o icoana. id. ib. 213. Varianta: invecinicí vb. IV.