INVESHMINTÁ inveshmínt shi inveshmintez vb. I. Tranz. A imbraca a pune un veshmint (cu pompa in vederea sau in cadrul unei solemnitatzi al unui ritual etc.). Istoria ne arata k Costantin I la 1654 inveshminta pe capitanii dorobantzilor shi calarashilor cu frenghii cu coftirii (= stofe scumpe orientale) shi cu atlaz. BALCESCU O. I 17. ◊ Fig. Un curcubeu batind in apele trandafirului il invaluia shil inveshminta in nishte mantii imparateshti. CAMILAR T. 140. Variante: invesmintá (MACEDONSKI O. I 195) investmintá (NEGRUZZI S. I 338) inveshmintá (STANCU D. 136) vb. I.