INVECHÍT A invechitzi te adj. 1. Care a devenit vechi; uzat deteriorat. Piramidelenvechite Urcan cer virful lor mare. EMINESCU O. I 54. Zidui cel inalt Sentinde... pustiu shi invechit. ALEXANDRESCU M. 9. 2. Care nu mai corespunde cerintzelor timpului ieshit din actualitate ramas in urma. Conceptzii invechite. Metode invechite. ▭ Poetzii iau atitudine impotriva a ceea ce este invechit shi moare. BENIUC P. 93. 3. Care a ieshit din uz care nu se mai foloseshte. 4. (Despre oameni) Care are conceptzii vechi depashite. Cu institutzii noua shi oameni invechitzi Nu este nici o pace: ramin nepocaitzi. BOLINTINEANU O. 138. ◊ Expr. A fi invechit in rele = a practica de multa vreme fapte sau deprinderi rele; a fi inrait naravit. ♦ (Substantivat determinat prin «rele») Persoana naravita inraita. Nu se poate schimba in pripa materialul uman shi practicile invechitzilor in rele. SADOVEANU E. 20.