INVALATUCI vb. (Mold.) A infashura. Trii peri din cositzai zmulgindui unul la grumazi altul la bratze iar al triilea la mijloc im[i] invalatuci. CANTEMIR IST. ◊ Fig. Saracul invalatucit de grija shi de primejdii. NCCD 30S; cf. N. COSTIN; NCCD 355. ♦ A incurca a impiedica. Picioarele a fugi se impiadeca shi in toate ierbshoarele se invalatucesc. CANTEMIR IST. ◊ Fig. Istoria din sine chiara shi curata iaste insa cu tilcurile ... mai mult innecindusa si invalatucindusa ... slobod sa umble... nu va putea. CANTEMIR HR. Etimologie: pref. in + valatuc + suf. i. Vezi shi invalatucit invalatucitura.