INTZEPATÚRA intzepaturi s. f. 1. Impunsatura; efectul produs de o intzepare shi locul unde sa produs aceasta; (la pl.) furnicaturi (sub piele). Intzepatura de viespe. ▭ Intzepaturi dese k de perie i se ridicau din talpi catre genunchi furnicindui mushchii shi oasele. MIHALE O. 190. Oricite intzepaturi miau alergat din ceafa pina in talpi totushi am raspuns k un viteaz. GALACTION O. I 82. Parca sau mai alinat intzepaturile reumatismului. CARAGIALE O. II 228. ◊ (Poetic) Intzepaturile reci ale ploii. DUMITRIU N. 151. ◊ Fig. Se inaltzau stelele cele dintii palide intzepaturi albe pe bolta imprejurul luceafarului. DUMITRIU V. L. 97. 2. Fig. Aluzie rautacioasa vorba ironica. Nevasta intzelegea ceva dar era banuitoare... shi deprinsa sa rasara la orice intzepatura. SADOVEANU B. 8.