INTUNECÁRE intunecari s. f. Actziunea de a (se) intuneca shi rezultatul ei. 1. Intuneric intunecime. Mie cerumi pare Cuprins dentunecare. ALECSANDRI P. I 178. 2. Fig. (Urmat de determinari in genitiv) Tulburare orbire ratacire. Purta pe obraz un zimbet carei inflorise atunci din intunecarile vietzii fara grai. VORNIC P. 219.