INTRETZÍNE intretzín vb. III. 1. Tranz. A tzine in stare buna a pastra ceva in bune conditzii. Intretzine curat mashina. 2. Tranz. A da a asigura cuiva mijloacele materiale necesare traiului. Ashi intretzine parintzii. ▭ K batrinul na avut bani spre a intretzine cum se cade pe copiii sai acolo unde i trimisese nobilele sale intentzii aceasta este probabil. CALINESCU E. 25. ♦ Refl. Ashi procura a cishtiga mijloacele necesare traiului. Se intretzinea din poleitul lentilelor comandate. CAMIL PETRESCU T. II 212. 3. Tranz. (Cu privire la ardere foc etc.) A face sa dureze a alimenta. Oxigenul intretzine arderea. ◊ Fig. Sa gonim.... acea moliciune ce intretzine dezbinarea shi neunirea in inimile noastre. ODOBESCU S. I 24. 4. Refl. (Frantzuzism) A sta de vorba cu cineva; a vorbi cu cineva. Se intretzinuse indelung cu el. PAS Z. IV 183.