INTRETAIÁ intretái vb. I. 1. Refl. reciproc. A se incrucisha a se intersecta. O fara sa presimtzi ce drumuri sentretaie Un zimbet vag ai ridicat spre astru. CAMIL PETRESCU V. 26. ◊ Fig. Nechezuri sfishietoare sentretaiau. CAMILAR N. II 458. Ingindurat lasa cugetul sa prefire judecatzi inca nelimpezite fugind intretainduse amestecinduse revenind k rotirea vertiginoasa a privelishtilor. C. PETRESCU A. 395. Zboara veshti contradictorii Sentretaie shtirile. TOPIRCEANU B. 51. 2. Tranz. A intrerupe. Glas intretaiat de nishte grozave suspine. CAMILAR N. I 185.