Definitzia cu ID-ul 499672:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

intremá (intreméz intremát) vb. 1. A mishca a agita. 2. (Refl.) A se inzdraveni a se face bine. Var. (Mold. Bucov.) intrarma. De la arm „picior” cu pref. intru (Pushcariu Dacor. I 235; DAR; Pushcariu Lr. 358); sensul ar fi deci „a pune pe picioare a scula”. Este mai putzin probabila der. din lat. trama (Cretzu 376; Tiktin). Der. intremator adj. (care intremeaza).