INTRECÚT s. n. (Numai in expr.) Pe intrecute = in intrecere intrecinduse; care de care mai mult mai repede mai tare. Bea cu gamela parca era vorba pe intrecute. SADOVEANU O. VI 169. Totzi o luara la goana pe intrecute in partea aceea. BUJOR S. 21. Pornesc shi turturica shi calul fugind pe intrecute. CREANGA P. 273. De intrecut = mai mult decit trebuie peste masura in plus. Dumneata ai avut numai o bucata de intrecut iar tovarashul dumitale patru bucatzi. CREANGA A. 149. Aceste erau de ajuns ba shi de intrecut. id. P. 14. Forma gramaticala: (in expr.) intrecute.