INTRÉCE intréc vb. III. Tranz. 1. A depashi pe cineva in mers a trece inaintea cuiva a lua inaintea cuiva. Am doi zmei... nici vintul nui intrece. ALECSANDRI P. A. 43. Doi care intrec pe ceilaltzi ajungind mai nainte tzinta primesc cel intai un vas de argint... cel al doilea 500 ruble. NEGRUZZI S. I 36. ◊ Refl. reciproc. Un cird de marsuini se intrec in mers cu noi. BART S. M. 30. Iar calul sau falnic ushoara naluca Cen fuga sentrece cu pasarean zbor... In dar o sal duca sultanului lor! MACEDONSKI O. I 15. Acum sa ne intrecem din fuga zise el. CREANGA P. 51. Voinicele Sa tentreci cu rindunele Peste dealuri shi valcele! ALECSANDRI P. A. 36. 2. A da rezultate mai bune decit altcineva a se arata superior intro anumita directzie; a depashi. Fortza bratzelor noastre intrece fortza tuturor motoarelor. SAHIA N. 36. ◊ (Urmat de un complement de relatzie) Nimenea nu te va intrece cu frumusetzea. RETEGANUL P. IV 5. Pe totzi i intrecea... in istetzime. id. ib. II 47. Din mincare shi bautura las’ daca nea intrece cineva. CREANGA P. 259. ♦ (Regional) Refl. reciproc. A cauta sa se depasheasca unul pe altul intro actziune a se lua la intrecere cu cineva. Se intreceau in discursuri care de care mai inflorite. SADOVEANU E. 112. Sentreceau care de care sai arate mai multa cinste. ISPIRESCU L. 104. 3. A trece peste... a ajunge dincolo de... a covirshi. Totul intrecuse dorintzele lui simple shi mediocre. C. PETRESCU C. V. 237. Neindoielnic k arta intrece natura. GHEREA ST. CR. II 51. ◊ Expr. A intrece ashteptarile = a fi a reprezenta a valora mai mult decit ashtepta cineva. (Refl.) A se intrece cu gluma (sau cu vorba cu shaga) = a trece masura a trece marginile buneicuviintze a duce lucrurile prea departe a exagera. Dar shtii k te prea intreci cu shaga Ivane. CREANGA P. 315. Nu te prea intrece cu vorba k nutzi shede bine. id. A. 106. SHtii tu k te prea intreci cu gluma? ALECSANDRI T. 896. ♦ (Regional) A se alinta k un copil a face mofturi nazuri. Haid’ treci piriul! Ce tentreci Catrino! COSHBUC P. I. 171.