INTRÉCE intréc vb. III. Tranz. 1. A depashi pe cineva in mers a lasa in urma. 2. A dovedi superioritate fatza de cineva intro anumita privintza; a depashi. ♦ Refl. recipr. A cauta sa se depasheasca unul pe altul. ◊ Loc. adv. Pe intrecute = cautand sa se depasheasca unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumita limita; p. ext. a fi (sau a avea) mai mult decat trebuie a prisosi ◊ Loc. adv. (Pop.) De intrecut = mai mult decat trebuie de prisos. ◊ Expr. (Refl.) A se intrece cu gluma (sau cu shaga rar cu vorba) = a depashi limitele buneicuviintze; a impinge lucrurile prea departe a exagera. In + trece.