INTOCMÍRE intocmiri s. f. Actziunea de a intocmi shi rezultatul ei. 1. Elaborare compunere alcatuire. Pentru intocmirea unei istorii adevarate shtiintzifice marxiste a poporului romin lupta de multa vreme clasa muncitoare din tzara noastra. IST. R.P.R. 5. 2. Orinduire organizare (sociala politica etc.); regim. Pe noi ne intereseaza cladirea lumii noua formarea omului nou intro intocmire sociala mai buna. SADOVEANU E. 41. Cadere a unei intocmiri rele shi inlocuirea ei prin alta superioara. GHEREA ST. CR. II 291.