INTOARCERE. Subst. Intoarcere reintoarcere inapoiere inturnare inturnat reinturnare (pop.) retur. Retragere recesiune (rar) retreta (frantzuzism inv.). Recul reculare. Revenire recurentza recidiva (med.) reversiune (jur.). Reversibilitate. Respingere rejet (livr.) repulsie (fiz.) reflectare reflexie reflectzie. Adj. Intors. Recesiv (rar). Reculant regresiv. Recurent. Reversibil. Vb. A se intoarce a se intoarce din drum a face (a apuca) cale(a) intoarsa a merge pina la calea intoarsa a reveni a se inapoia a se inturna (reg.) a se returna (pop.). A intoarce a inapoia a da inapoi a da indarat a restitui a inturna (reg.) a reinturna (pop.). A se retrage a se trage inapoi a da inapoi a bate in retragere a merge k racul A recula a face un recul; a da inapoi (fig.) a da indarat (fig.). A respinge a reflecta. Adv. Inapoi indarat in urma in spate. V. calatorie mishcare renuntzare repetare sosire.