INTOÁRCERE intoarceri s. f. Actziunea de a (se) intoarce shi rezultatul ei. 1. (In opozitzie cu plecare) Inapoiere revenire. Intoarcerea lui Magura stirni mare bucurie in toata unitatea. CAMILAR N. I 418. Mama lui hotara plecarile shi intoarcerile. SADOVEANU B. 92. La fiecare intoarcere din orash il intreba daca a gasit de lucru. SAHIA N. 93. 2. Indreptare spre un punct prin schimbarea directziei initziale; schimbare a directziei initziale. Pe aceste covoare se vedea Prahova alergind capricios facind abateri intoarceri shi varsind in jurul ei nishte gemete salbatice. BOLINTINEANU O. 413. 3. Invirtire rasucire. Intoarcerea minerului unui robinet. 4. Schimbare a pozitziei printro mishcare de rotatzie de rasucire. Ostashii fac exercitzii de intoarcere. 5. Schimbare a pozitziei (fireshti) intro pozitzie opusa celei vechi; rasturnare. Intoarcerea unui vas cu gura in jos. ◊ Intoarcerea mirishtii = executarea unei araturi putzin adinci imediat dupa recoltarea paioaselor.