intoarce v. (activ) 1. a face unele mishcari inapoi sau deoparte: a intoarce capul; 2. a pune pe partea opusa a schimba directziunea: a intoarce pagina; 3. a indrepta: a intors arma asuprai; 4. a inapoia a restitui: iam intors banii; 5. a aduce indarat a face sa revie: de ce ma intorci din cale? 6. fig. a face sashi schimbe parerea: nu l’a putut intoarce din hotarirea lui; 7. a converti: ia intors la credintza; 8. (absolut) a schimba invoeala: acum o intorci...; 9. a intoarce testiculele vitelor spre a le face incapabile de reproducere. ║ (reciproc) 1. a veni acasa: s’a intors; 2. a se adresa cu rugamintea: se intoarse catre el; 3. a recashtiga ce pierduse: ashi intoarce banii; 4. ashi lua inapoi: eu imi intorc vorba PANN. [Lat. INTORQUERE].