INTIRZIÁ intirzii vb. I. Intranz. 1. A veni sau a ajunge (undeva) cu intirziere fatza de timpul stabilit. Imi face observatzia k nui dau lista cu cei ce intirzie dimineatza. PAS Z. I 298. La unu unu shi un sfert! i spusese Mirel Alcaz. Intrebi de masa mea. SHi daca intirzii cumva ashteptzi. C. PETRESCU C. V. 60. De mai intirziai shi eu ma prapadeam. ISPIRESCU L. 10. Vad k armashul intirzie. NEGRUZZI S. I 153. ◊ Refl. (Invechit cu pronuntzare regionala) Dea veni pimprejur a sosi mai degraba dar de sa porni pe dea dreptul apoi sa mai intarzia! SBIERA P. 220. Ne intirziesem a doua zi caci cind am ajuns am gasit examenul pe la sfirshit. NEGRUZZI S. I 4. 2. A savirshi o actziune mai tirziu decit in termenul obishnuit sau fixat (v. zabovi); (despre actziuni fenomene) a se produce cu intirziere fatza de timpul stabilit. A intirziat cu predarea raportului. ▭ Tatal lui intirzie sa se mishte din pat. PREDA I. 173. Evantia cu rasuflarea stapinita cu ochii in lacrimi ashtepta un cuvint care intirzia sa vie. BART E. 341. ♦ Tranz. A impiedica pe cineva sa savirsheasca la timp o actziune a face sa zaboveasca sa ramina in urma a face k ceva sa nu se indeplineasca in termen. Ma intirzii. Stam prea mult de vorba. SAHIA N. 89. Un gind neintzeles o frica Ma tot intirzie sa plec. PAUNPINCIO P. 66. 3. A zabovi a ramine (intrun loc) mai mult decit este cazul. Coana Liza... intirzia spre seara la geamul dinspre strada intre doua ghivece cu flori. PAS Z. I 81. Ai cugetat k ai sa umbli drum lung shi acolo ai sa intirzii? SADOVEANU B. 87. ◊ Refl. (Invechit) Intirziinduse imprejurul shirei zarisera pe calatori. MACEDONSKI O. III 15. Pronuntzat: zia. Prez. ind. shi: (rar) intirziez (BASSARABESCU V. 14).