INTIRI vb. (Mold.) 1. A alunga. Totzi paginii ce mancungiurara cu Domnul iam intirit din tzara. DOSOFTEI PS. 2. A urmari a haitui a prigoni. Goniia shi intiria pre creshtini. DOSOFTEI VS. Cu neastimparata vrajmashie intracela chip il goniia shi neparasit de atita vreme il intiriia. CI 176; cf. CI 98; CANTEMIR HR. Etimologie: cf. bg. tirijam. Cf. d u d u i p o g o n i tz i p a zo g o n i.