intínge (intíng intíns) vb. A muia a imbiba. Lat. tĭngĕre (Pushcariu 886; REW 4504; DAR) cf. it. tingere fr. teindre sp. teñir port. tingir. In parte omonim al lui intinde datorita omonimiei part. intins (k in cazul lui incinge cu incinde); totushi nu pare atit de rar cum presupune DAR in limba actuala. Der. intinsoare s. f. (mincare cu sos sau grasime care se maninca intingind).