INTINERÍ intineresc vb. IV. Intranz. A deveni (din nou) tinar (k aspect k vitalitate). Intinerise parca shi mai mult. Doar o umbra de suris i flutura pe gura copilareasca de baietzandru necopt. DUMITRIU N. 161. SHi cit i ea de trecuta de slaba shi batuta de necazuri dar fatza i intinereshte cind vede pe Radu viind. VLAHUTZA O. A. I 87. Moshneagul pe loc a intinerit vazind atite bogatzii! CREANGA P. 291. (Poetic) Codrule cu riuri line Vreme trece vreme vine Tu din tinar precum eshti Tot mereu intinereshti. EMINESCU O. I 123. ♦ Tranz. A da un aspect o infatzishare mai tinara; a insufla o vitalitate tinereasca. Pieptanatura aceasta te intinereshte. ▭ Ostenita de atitea rele ce o rodeau intrinsa imparatzia romana trebui sa caza... k sa schimbe fatza lumii vechi shi sa o intinereasca. BALCESCU O. II 11.