INTIMPLÁ pers. 3 intímpla vb. I. Refl. 1. (Despre fapte sau evenimente) A se petrece a se produce a avea loc. Locomotiva cu plug cind va sosi... are sa aduca shi vreun inspector general cum se intimpla intotdeauna. C. PETRESCU A. 277. Mai demult... ah toateacestea Mai demult sau intimplat Sa nuntrebi cea mai urmat Cind sanchis povestea. COSHBUC P. I 263. Timpul mort shintinde trupul shi devine veshnicie Caci nimic nu se intimpla in intinderea pustie. EMINESCU O. I 133. Eu dragutzul nu mil spui!... De loi spune Loi rapune; Deoi tacea Ce santimpla?... Intimplase ce va vrea Eu de badea voi tacea! JARNÍKBIRSEANU D. 55. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. «cu» sau determinat printrun pronume sau printrun substantiv in dativ indicind persoana sau obiectul la care se refera actziunea exprimata de verb) Poate car trebui sa vedem ce sa intimplat cu dosarul de la laborator. BARANGA I. 204. Deo luna SHtefan nu da semn de viatza... Cea putut sa i se intimple? DELAVRANCEA A. 33. Orice tzi se va intimpla sa shtii k numai tu eshti de vina. ISPIRESCU L. 9. Teminduse imparatul sa nu i se intimple ceva de rau a facut sfat. CREANGA P. 85. 4 ♦ (Popular) A se implini a se realiza a se traduce in fapt. Visul cind sar intimpla Eu de pe tron ash cadea SHun alt imparat k mine Nici vetzi mai gasi pe lume. TEODORESCU P. P. 112. 2. (Urmat de o propozitzie subiectiva uneori construit cu dativul pronumelui personal) A se ivi prilejul a se nimeri. Linei de sar intimpla Sa vantilnitzi vreodata Sai spui cas sanatos shiash vrea So aflu maritata. COSHBUC P. I 78. Eu de cite ori mi sa intimplat sa maninc grauri... leam gasit un gust foarte bun. ODOBESCU S. III 31. Mi sa intimplat sa o vad o data. NEGRUZZI S. I 44. 3. A se nimeri sa fie intrun anumit fel. Daca se intimpla timpul racoros shi Domitzian uita sashi fi luat palaria sau pardesiul Masinca incepea sal certe. BASSARABESCU V. 8. ◊ Loc. adv. Cum sar intimpla = la intimplare la voia intimplarii la nimereala. Fata nui de cele de pe drumuri so luatzi numai asha cum sar intimpla. CREANGA P. 262. ♦ (Urmat de determinari locale; folosit la toate persoanele) A se gasi a fi prezent (undeva) in mod incidental; a veni a ajunge (undeva) din intimplare; a se nimeri (undeva). Fetele imparatului intimplinduse de fatza cind a lovit spinul pe HarapAlb li sau facut mila de dinsul. CREANGA P. 208. Mama... strashnic se mai bucura cind se intimpla oaspetzi la casa noastra shi avea prilej sashi imparta pinea cu dinshii. id. A. 11. Eu mam intimplat Subt talpa de pat. TEODORESCU P. P. 446. ♦ (Rar) A avea (ceva) din intimplare. Boi nu mi sau intimplat Pui sami placa nam aflat. SHEZ. III 154. Varianta: (regional) timplá (SBIERA P. 147 SEVASTOS N. 120 SHEZ. III 9) vb. I.