intilní (intilnésc intilnít) vb. 1. A da de cineva sau de ceva. 2. A afla a gasi a da peste. 3. (Refl.) A se vedea cu cineva a coincide undeva cu cineva. 4. (Refl. Maram.) A i se intimpla ceva cuiva. Var. (inv.) intalni (Bucov.) tilni. Mag. találni „a intilni” (Cihac II 509; Tiktin; Gáldi Dict. 97) cu pref. in. Der. nu pare normala: rezultatul *intatalni pare a se fi disimulat prin disparitzia lui la: cf. din acelashi etimon tatalui (var. intatalui tatali) vb. refl. (a se intilni a se aduna) cuvint rar in Trans. Totushi Draganu Dacor. VI 159 shi DAR resping aceasta der. shi il explica pe intilni prin intermediul mag. talán „poate” ipoteza inadmisibila. Apare din sec. XVI. Der. intilnit adj. (gasit aflat; care a suferit o boala brusc; in medicina populara se spune despre apa aflata la confluentza a doua surse); intilnitor adj. (care intilneshte); intilnire (var. tilnire) s. f. (actziunea de a intilni; contact intrevedere; meci); intilnish s. n. (intilnire); intilnitura s. f. (confluentza; paralizie atribuita in medicina populara intilnirii cu duhurile rele); intilneala s. f. (paralizie).