INTÍI² num. ord. m. shi f. (Cind preceda substantivul in forma articulata intiiul intiia) Care se afla in fruntea unei serii (in ce priveshte spatziul timpul calitatea); prim; de la inceput. Volumul intii. Banca intii. ▭ Luase un bilet de clasa a doua; domnul Lica Cartojan avea unul de clasa intii. C. PETRESCU I. II 199. ◊ Zintii = prima zi a fiecarei luni. Era printre bunii shcolari shi nu lipsea de la clasa decit o data pe luna la zintii cind il lua popa cu caldarusha. VLAHUTZA O. A. 96. ◊ Loc. adv. (Pentru) intiia data (sau oara) = (pentru) prima data. Intiia data trecea Dunarea care o shtia doar din amintirea copilariei. CAMIL PETRESCU N. 63. ◊ Expr. (Familiar) Clasa intii = de prima calitate foarte bun. ◊ (Substantivat) Eminescu care intiiul a dat o exprimare poetica in limba romineasca zbuciumului vietzii. GHEREA ST. CR. I 219. ♦ (Invechit; precedat de «cel» «cea» etc.) Dintii. Boboc de trandafir... dezmierdat de cele intai raze ale soarelui. CREANGA P. 276. Dar deodatun punct se mishca... cel intii shi singur. Iatal Cum din chaos face muma iara el devine tatal. EMINESCU O. I 132. Ma ashtepta cea intii deceptzie. NEGRUZZI S. I 67. ♦ (Substantivat in compusul) Intiiulnascut = cel mai mare dintre fii. Varianta: intai (SADOVEANU O. VII 11) num. ord. m. shi f.