INTERMITÉNTZA intermitentze s. f. (Mai ales in loc. adj. shi adv.) Cu intermitentze (sau intermitentza) = (in mod) intermitent cu intreruperi. Pina la Iashi atzipi shi se trezi cu intermitentza. C. PETRESCU I. II 133. De altfel eu numai iarna sint bucureshtean shi inca shatunci cu intermitentze; restul anului stau la tzara shi pentru k trebuie shi pentru k acolo ma simt mai bine. REBREANU R. I 20. Ishi exercita meseria dar cu intermitentze mari. IBRAILEANU A. 37.