INTEMEIÁ intemeiez vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la state institutzii etc.) A pune baza a asheza temelia a infiintza a funda. Da oameni buni... vom intemeia gospodarie colectiva la Malini. CAMILAR TEM. 16. Acolo sau sculat asupritzii au rasturnat imparatzia au maturat stapinirea capitalishtilor shi au intemeiat stapinirea clasei muncitoare. SADOVEANU M. C. 60. Dacar judeca totzi k dta domnule apoi teatrul natzional nu sar putea intemeia niciodata in tzara. ALECSANDRI T. 1024. ♦ (Rar) A zidi a cladi a asheza fundamentul unei cladiri. Vazusem la noi la conac cum sapau shi cum intemeiau argatzii bordeiele. GALACTION O. I 330. ◊ Refl. pas. Orashele se intemeiaza shi se infrumusetzeaza din nou. RUSSO O. 25. 2. Refl. Fig. A avea k temei a se bizui a se sprijini (pe ceva). SHtiintza shi conducerea sovietica se intemeiaza pe un realism barbatesc shi indraznetz. SADOVEANU C. 43. SHtiintza noua intemeinduse pe conceptul legilor spiritului... a continuat zdrobirea lumii vechi. BALCESCU O. II 9. ◊ Tranz. Nutzi intemeia o lume de iluzii pe ceai scris. VLAHUTZA P. 133. ♦ Tranz. (Rar) A da temei a indreptatzi a imputernici a autoriza. O asemenea idee... trebuie... sa ne intemeieze a recunoashte k concurentzii cari raspund la chemarile noastre nu sint shcolari indaratnici. ODOBESCU S. II 363.