INTARITÚRA intarituri s. f. 1. Loc fortificat constructzie defensiva fortificatzie; p. ext. orice sistem de baricadare. Intre intariturile acestei cetatzi destul de greu de cucerit intro epoca in care nu existau inca arme de foc ishi avea reshedintza marele cneaz. STANCU U.R.S.S. 63. Am curatzit de nemtzi intariturile care ni le luasera co zi mai inainte. MIRONESCU S. A. 121. 2. Element folosit pentru marirea rezistentzei unei piese sau a unui sistem tehnic. 3. (Invechit) Iscalitura pecete prin care se legalizeaza se certifica un drept o invoiala. Da hrisovul shi... sint liberi... Bine zici! Dar vezi nu pot Sal dau singur... e shi sfatul... trebuie intaritura. DAVILA V. V. 77.