Definitzia cu ID-ul 499599:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
intaritá (intaratát intaratát) vb. A atzitza a zadari a incita a imboldi. Var. intarta. Lat. interritāre pastrat intro glosa din sec. VIII de la irritare contaminat cu territāre „a speria” (Schuchardt ZRPh. XXIII 419; Pushcariu 879; CandreaDens. 872; REW 4491) cf. napol. nderreta v. fr. (en)tarier prov. torridá. Der. intaritator adj. (iritant provocator); intaritacios adj. (care provoaca din placere).